Si curge iarasi amarul
De parca mi-am imbuteliat ochii cu otrava.
Reactia:acida.
Simt cum imi arde...tot!
O las sa se scurga
pe obrazul prafuit
poate mai spala din mizeria adunata...
Simt miros de sange
Demult inchegat;
O rana mai veche...
Imi place sa colectionez antichitati.
Si-ncep sa caut ,
dar nu gasesc
decat pustietati
accidentate frontal de durere
acrosate de sentimente
etichetate de amintiri.
Privesti atent tabloul.
Tu chiar n-auzi cum tipa?!
Pe masura ce te descopar , iti pot sopti din ce in ce mai multe lucruri despre tine. Defapt,in incercarea mea zadarnica, am ajuns la concluzia ca banalele cuvinte folosite zilnic sunt prea putin pentru a te descrie, iar soaptele mele raman nearticulate. Nu trebuie decat sa te adancesti pentru o secunda in ochii mei atunci cand, fericitii ,reusesc sa mai strabata un milimetru spre sufletul tau si ai sa te regasesti,acolo, printre zambete si vise.
La inceput, nu stii ce vrea , ce simte.Afiseaza parca un suras larg,fortat de colb sa fie asa.E ca paharul de Martini.Picaturi de lamaie, multe cuburi de gheata, gustul...astringent.Ai nevoie de putin curaj. Nu se topeste usor , nici macar la caldura.Soarbe-o lin si o sa-i simti gustul atat de dulce si placut.
Mai stiu ceva.Ii place noaptea. Da...rece si senina.O caracterizeaza.Dar sub o aura de mister,se dezvaluie lumina sufletului ei , intocmai ca o torta.
Nu vreau sa te schimbi.Nu poti , nu ai cum.Esti asa cum vrei , plina de farmec si mister. Cum ai tu chef , intelegi?Nu ai de ce sa controlezi niciun cuvant ce vine din inima!Exact cum fac eu acum:te iubesc!
