duminică, 19 decembrie 2010

Ramas bun


  “Daca ti-as spune ca imi pare rau si as incerca sa ma justific as fi o    mincinoasa ,care-si calca pe trairi si simtaminte, insultandu-si sufletul si memoria. De aceea nu o voi face. Vreau doar sa stii ca nu regret nicio secunda macar, din miliardele petrecute langa tine. Nu regret nimic. Absolut nimic din ceea ce am facut , fac si voi face.
    De la inceput , fara ca macar sa stii, mi-ai rascolit mintile, ai intrat in capul meu , darmand toate zidurile ridicate de mine pana atunci doar ca apoi sa le zidesti in jurul tau. Iar daca asta nu a fost de-ajuns , ai trecut toate barierele sufletului meu pentru a te cuibari adanc in inima mea. Am incercat de multe ori sa te fac sa iesi de-acolo,ba chiar te-am indrumat spre alte inimi care iti promiteau un loc mai bun decat al meu.Nu te-ai lasat tentat.Erai unul cu mine. Imi pulsai prin vene si-mi faceai sangele sa clocoteasca.
    Era totul perfect . Mult prea perfect pentru mine , pentru limitele normale din lumea reala in care traiesc.Ai devenit ca un drog  , pastila pe care trebuie sa o iau zi de zi, care provoaca dependenta.Ma sperie. Ma sperie gandul ca intr-o zi s-ar putea sa am nevoie de o supradoza, o supradoza de care tu nu dispui sau ca intr-o zi totul nu va mai fi atat de perfect si imaginea a tot ceea ce am trait pana acum va fi patata de amaraciune.
    Asa ca plec. Plec , nu fug cum poate te-ai gandi. Plec pentru ca in mintea mea, tu si tot ce s-a intamplat sa fie un episod intens din viata. Plec, mai ales, pentru ca vreau ca inauntrul tau , dragostea pe care mi-o porti sa aiba aceeasi intenstitate maxima dintotdeauna,chiar daca se va risipi cu timpul .Plec pentru ca vreau ca in mintea ta sa ramana o imagine de-a mea , aproape perfecta, a femeii puternice pe care ai dorit-o mereu. Plec pentru ca vreau sa nu se consume niciodata ce exista intre noi. Vreau sa te gandesti la mine ca la ceva ce ai vrut, ce ti-ai dorit mereu.
     Sa nu crezi ca pe mine nu ma doare, sau ca mi-e usor sa-ti spun-“Ramas bun!”.

P.S.:Te rog nu ma uri fiindca am plecat , iubeste-ma pentru ce a fost!”

luni, 13 decembrie 2010

Azi


 Azi nu e ea.Azi nu simte,nu stie, nu vrea...Azi e oarba, e surda si muta.Toate la un loc, adanc in fiinta ei .
  Rand pe rand, in minte , i se strecoara cuvinte mari , enorme ce niciodata n-au caracterizat-o cu adevarat si ale caror sensuri ii depasesc intelegerea,uneori. Nu a mai fost demult asa.Capabila sa se descopere pe sine ,sa se imparta in mii si mii de fragmente delicate, simetrice , pe care mai apoi sa le analizeze , nu cu ochii sufletului ci cu ochii mintii, obiectiv. Are 1000 de defecte, dar e perfect constienta de cele 1001 calitati pe care le poseda. Si stie. Stie acum sa se adune, sa coase fiecare particica de piele,de suflet, de minte, folosind fire poleite de ambitie, putere,daruire,pasiune,orgoliu poate...Stie ce poate si stie ce vrea, indiferent de cat de sus ar tinti si indiferent de cat de multi spini ar avea trandafirul ei sau de cat de luminat ar fi cerul ei pe timp de ploaie.
  Acum ar trebui sa mai stie un singur lucru...Cum poate el vedea prin ochii ei  ca prin usi deschise care  il conduc vertiginos spre inima, singura ei comoara de pret?Cum de el poate si ea nu ? Cand va afla raspunsul , nu stie.Stie insa sigur ca atunci nu va mai fi ca azi. Nici oarba, nici surda ,nici muta.

vineri, 10 decembrie 2010

Vise


   Of...e mult mai usor sa visezi decat sa traiesti.In vise ai mereu de ales, iar pe mine nu ma deranjeaza optiunile.Poate pentru multi e greu sa nu detina un raspuns cert , real , insa eu nu am nevoie decat de cateva momente sa-mi instalez propria mea lume , o lume pe care foarte putini ar fi capabili sa o inteleaga.Un colt de lume numai al meu foarte diferit de cel real. Un loc vesel , colorat , foarte dulce parfumat  si plin de fluturi.Adevarul este ca stiu un secret.Perfectiunea se afla doar in mintea celui ce o cauta.
    Asa s-au pierdut poate zeci de ore din viata mea , ore de somn, ore reale pline de emotie si insemnatate.E mult mai usor pentru mine,defapt e perfect. El intr-un colt de minte , inalt si sobru , cu privirea bruneta si calda atintita asupra mea, un pian si o melodie ce izvoraste din fantastic.Tot ce imi doresc, tot ce visez este al meu si numai al meu.Visele nu au viata dar au la baza sentimente, nevoi si dorinte adevarate.

Alt drum...


  Ce zi ciudata...de sticla geamului aburind se inghesuie a se strivi razele soarelui ascutit de iarna si fulgii de nea ca pulberi de stele. Ochii mari si umezi fixau cu privirea fulgii de nea striviti de geam. Fizic, era acolo. Defapt era pierduta printre ganduri , atat de pierduta incat nici daca ar fi rugat vantul de afara sa o sufle inapoi n-ar fi gasit drumul spre casa.
   Respira usor de teama sa nu sperie linistea care o insotea, unica ei partenera care o asculta si o intelegea. Era inconjurata de oameni si totusi atat de singura. Poate nici nu-si dorea pe nimeni langa ea...nu pe oricine.Te astepta pe tine. Privea in departare sperand din strafundul sufletului ca te va vedea venind , pe tine Fat-Frumos pe calul tau vrajit.In acel moment te-ar fi primit si fara cal , si fara haine, si fara soapte...doar pe tine, doar o secunda sa te mai stranga in brate. Dar ai plecat , te-ai ratacit si ai uitat drumul inapoi spre ea. Poate ai gasit vreun drum, alt drum spre o alta ea.
    Cu un suspin usor se trezi din visare stergandu-si picatura cristalina ce se legana sub ochi.Iarasi a uitat...el a plecat si nu se mai intoarce.