Ce zi ciudata...de sticla geamului aburind se inghesuie a se strivi razele soarelui ascutit de iarna si fulgii de nea ca pulberi de stele. Ochii mari si umezi fixau cu privirea fulgii de nea striviti de geam. Fizic, era acolo. Defapt era pierduta printre ganduri , atat de pierduta incat nici daca ar fi rugat vantul de afara sa o sufle inapoi n-ar fi gasit drumul spre casa.
Respira usor de teama sa nu sperie linistea care o insotea, unica ei partenera care o asculta si o intelegea. Era inconjurata de oameni si totusi atat de singura. Poate nici nu-si dorea pe nimeni langa ea...nu pe oricine.Te astepta pe tine. Privea in departare sperand din strafundul sufletului ca te va vedea venind , pe tine Fat-Frumos pe calul tau vrajit.In acel moment te-ar fi primit si fara cal , si fara haine, si fara soapte...doar pe tine, doar o secunda sa te mai stranga in brate. Dar ai plecat , te-ai ratacit si ai uitat drumul inapoi spre ea. Poate ai gasit vreun drum, alt drum spre o alta ea. Cu un suspin usor se trezi din visare stergandu-si picatura cristalina ce se legana sub ochi.Iarasi a uitat...el a plecat si nu se mai intoarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu