Azi

 Azi nu e ea.Azi nu simte,nu stie, nu vrea...Azi e oarba, e surda si muta.Toate la un loc, adanc in fiinta ei .

  Rand pe rand, in minte , i se strecoara cuvinte mari , enorme ce niciodata n-au caracterizat-o cu adevarat si ale caror sensuri ii depasesc intelegerea,uneori. Nu a mai fost demult asa.Capabila sa se descopere pe sine ,sa se imparta in mii si mii de fragmente delicate, simetrice , pe care mai apoi sa le analizeze , nu cu ochii sufletului ci cu ochii mintii, obiectiv. Are 1000 de defecte, dar e perfect constienta de cele 1001 calitati pe care le poseda. Si stie. Stie acum sa se adune, sa coase fiecare particica de piele,de suflet, de minte, folosind fire poleite de ambitie, putere,daruire,pasiune,orgoliu poate...Stie ce poate si stie ce vrea, indiferent de cat de sus ar tinti si indiferent de cat de multi spini ar avea trandafirul ei sau de cat de luminat ar fi cerul ei pe timp de ploaie.

  Acum ar trebui sa mai stie un singur lucru...Cum poate el vedea prin ochii ei  ca prin usi deschise care  il conduc vertiginos spre inima, singura ei comoara de pret?Cum de el poate si ea nu ? Cand va afla raspunsul , nu stie.Stie insa sigur ca atunci nu va mai fi ca azi. Nici oarba, nici surda ,nici muta.